Consultanţii Ministerului Economiei trebuie să explice de ce costă până la 250.000 de euro recrutarea unui CEO la stat

Criteriile dure de selecţie a firmelor care vor recuta manageri din privat pentru marile companii de stat (cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro şi minimum 30 de birouri internaţionale) exprimă foarte clar intenţia Guvernului de a lucra numai cu primii cinci jucători de pe piaţa globală a serviciilor de recrutare de executivi de top. În contextul în care toate firmele care spun că fac executive search pe piaţa locală nu formează o piaţă mai mare de 7-8 mil. euro, toţi head-hunterii români au fost descalificaţi din start din competiţie. Suma maximă de 250.000 de euro prevăzută în documentaţia pentru licitaţia prin care se alege head-hunterul care va recruta CEO pentru companiile de stat a stârnit nemulţumiri în rândul unor head-hunteri locali, care au spus că nici nu-i mai interesează participarea la acest proiect.

Cu toate acestea. specialiştii din piaţă admit însă că acele caiete de sarcini publicate pe site-ul Ministerului Economiei pentru companiile Romarm, Hidroelectrica, Oltchim şi Electrica Furnizare au fost realizate într-un mod profesionist şi corect prin prisma obiectivelor pe care le are ţara şi Guvernul prin introducerea mana­gementului privat.

"Dacă nu se vor flexibiliza aceste criterii de partici­pare la licitaţie, cel mai probabil că numai primii cinci jucători de pe piaţa de executive search la nivel global vor putea depune oferte, lucru care ar putea fi benefic, ţinând cont de interesul naţional şi cel al insti­tuţiilor implicate în proiect, pentru că aceste criterii presupun asumarea a cât mai puţine riscuri.

Jucătorii locali sau chiar regionali au şanse minime să se califice", a spus Radu Manolescu, managing partner în cadrul firmei de executive search KM Trust&Partners /IIC Partners.

Pedersen& Partners, Roland Berger şi Nestor au stabilit cel mai scump tarif local de recrutare

Suma maximă de 250.000 de euro pe care statul, prin intermediul companiilor de stat deţinute de Ministerul Economiei, este dispus să o plătească pentru recrutarea de CEO pentru cele patru companii a fost stabilită de consorţiul format din firmele Pedersen & Partners (executive search), Roland Berger (consultanţă strategică) şi NNDKP (avocaţii de la Nestor), care a câştigat, în urma unei licitaţii, managementul proiectului "CEO privat la stat".

Însă ministrul economiei Ion Ariton a spus ieri pentru Mediafax, că aceste contracte pentru recrutarea directorilor generali la companiile din subordinea Ministerului Economiei vor fi încheiate pentru 50.000-60.000 de euro, suma de 250.000 de euro reprezentând valoarea maximă.

"Tarifele vor fi diferenţiate, iar suma de 250.000 de euro este suma maximă alocată acestui serviciu. Noi am fi vrut să nu trecem nicio sumă, dar legea nu ne permite acest lucru.

Acest lucru nu înseamnă că vom plăti această sumă. Dacă venea o firmă care ne cerea 58.000 de euro şi noi puneam un plafon maxim de 50.000 de euro, nu-i puteam acorda această sumă.

E limita maximă, cu o marjă largă", a spus Andrei Todea, di­recto­rul de cabinet al ministrului economiei. El a adăugat că astfel de discuţii au fost şi în cadrul primei licitaţii din cadrul proiectului "CEO privat la stat", când contractul s-a atribuit consorţiului Pedersen- Roland Berger-Nestor.

"În final, nu s-a ajuns nici la jumătate din acea sumă (de 600.000 de euro - n.red.)", a spus Todea.

O firmă cu profit de 4.000 de euro, dispusă să plătească 250.000 de euro pentru alegerea CEO-ului?

Totuşi, nu se explică de ce o companie precum Romarm, care are o cifră de afaceri de 23 de milioane de euro anul trecut şi un profit net de 4.000 de euro, ar plăti din bugetul propriu suma de 250.000 de euro sau chiar 50.000 - 60.000 de euro pentru a-şi găsi CEO, la fel ca Hidroelectrica, companie cu afaceri de peste 770 mil. euro şi profit de 70 mil. euro.

Specialiştii mai spun că este posibil ca suma de 250.000 de euro să se împartă la mai multe companii, având în vedere că firmele mari de executive search au nevoie de ajutorul unor avocaţi şi de un raport făcut de o firmă de consultanţă în management locală, care să-i asiste pe parcursul recrutării, prin subcontractare.

Un alt semn de întrebare este legat de recenta ordonanţă de urgenţă aprobată de Guvern, despre care ministrul justiţiei Cătălin Predoiu a spus că regle­men­tează introducerea managementului privat la companiile de stat cu afaceri de minimum 1 mld. lei (peste 230 mil. euro), de zece ori mai mari decât Romarm.

"Chiar dacă nu intră în categoria firmelor prevăzute în ordonanţa privind managementul privat, la Romarm e procedură obligatorie, asumată în faţa FMI şi a Băncii Mondiale. Această companie va avea sigur management privat", a mai spus Todea.

Pentru două companii implicate în licitaţia cu o miză de 250.000 de euro - Oltchim şi Electrica Furnizare- alegerea managerului privat ar putea reprezenta bani risipiţi, pentru că acestea urmează să fie privatizate.

"Tocmai de aceea vom selecta un manager privat interimar, aceasta fiind o practică preluată din mediul privat. Managerul interimar va avea rolul de a pregăti compania pentru privatizare", a explicat Todea.

Deşi Guvernul anunţă de mai bine de şase luni proiectul de introducere a managementului privat la companiile de stat, activităţile au fost întârziate din cauza contestaţiilor la prima licitaţie şi a nemulţumirilor exprimate de membrii consiliilor de administraţie din companiile de stat, care nu doresc manageri privaţi.

Timpul pe care îl au head-hunterii la dispoziţie pentru a participa la licitaţie este foarte scurt, până la finele acestei luni, iar primii manageri privaţi ar urma să intre în funcţie în perioada februarie-martie, însă este puţin probabil ca numirile în funcţie să fie aprobate rapid de consiliile de administraţie într-un an electoral.

Raportat la sumele plătite head-hunterilor, un manager privat la Hidroelectrica, de exemplu, ar urma să primească un salariu de peste 60.000 de euro pe lună. În prezent, Constantin Trihenea, directorul acestei companii, câştigă puţin peste 1.000 de euro pe lună, cât un secretar de stat.

Liderii globali asigură spatele Guvernului în faţa FMI în cazul unui eşec

În România nu se poate şti cu exactitate cât din sumele încasate de firmele care spun că fac executive search provin într-adevăr din astfel de activităţi, pentru că majoritatea nu-şi diferenţiază pe entităţi juridice diferite serviciile şi acceptă proiecte de recrutare pentru middle management sau chiar specialişti pe lângă poziţii de general manager sau mai oferă şi consultanţă în resurse umane.

De aceea, este greu de făcut un clasament local al firmelor de executive search, pentru că nimeni nu este interesat să spună care este ponderea reală a acestor activităţi în cifra lor de afaceri.

Pe de altă parte, în rândul celor mai mari jucători din lume de pe piaţa de executive search - Egon Zehnder, Heidrick& Struggles, Spencer Stuart, Korn/Ferry sau Russell Reynolds - lucrurile sunt ceva mai clare, pentru că se ştie că aceste companii fac recrutări numai pentru poziţii de CEO pentru un grup la nivel internaţional sau cel puţin la nivel de ţară sau regiune.

O parte dintre acestea sunt şi listate la bursă, iar tarifele lor depăşesc adesea 100.000 de euro/poziţie recrutată.

Misiunea headhunterului care va câştiga o licitaţie în cadrul proiectului "CEO privat la stat" este aceea de a găsi cel mai bun manager companii precum Hidroelectrica, o firmă-lider de piaţă, care are însă celebrele contracte cu "băieţii deştepţi" din energie, prin care vinde energie la preţuri mai mici decât cele practicate în piaţă, reducându-şi astfel din venituri şi, implicit, din profituri.

O recrutare la nivel de top management pentru o companie mare de stat implică un efort substanţial din partea unui headhunter care vrea să plaseze un manager care să-şi îndeplinească şi obiectivele,

"Comisionul de 250.000 de euro este ofertant pentru orice jucător de pe piaţa de executive search.

Cred că, prin criteriile de selecţie impuse la licitaţie, s-a încercat să se aducă în procesele de recrutare oameni incoruptibili, care să le asigure «spatele» , pentru că, dacă managerul a eşuat, ei pot invoca faptul că au recrutat cu cea mai bună firmă de recrutare din lume", a spus Sorin Popa, managing partner al firmei de executive search Accord Group România.

El admite totuşi că un plafon maxim de 100.000 de euro pentru recrutarea unui CEO la stat ar fi mai potrivit, pentru că, o multinaţională care îşi caută CEO local nu plăteşte tarife de recrutare mai mari de 50.000 -60.000 de euro.

Până la închiderea ediţiei, consorţiul format din Pedersen&Partners-Roland Berger- Nestor nu au oferit o explicaţie oficială privind modul în care au stabilit suma de 250.000 de euro pentru recrutarea CEO-ului la companiile de stat.

Sunt plătiţi cu sute de mii de euro, dar fac erori în caietele de sarcini

Consultanţii de la Pedersen&Partners, Roland Berger şi Nestor au scris în caietul de sarcini că Romarm, una dintre companiile care urmează să aibă manager privat, a avut în 2010 o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro şi 1.000 de angajaţi, ceea ce ar fi fost hilar, având în vedere tariful de recrutare de 250.000 de euro.

În realitate, compania naţională Romarm a avut o cifră de afaceri de 23,3 mil. euro în 2010 şi un număr de 86 de angajaţi, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

Pedersen&Partners, Roland Berger şi Nestor sunt plătiţi cu aproximativ 300.000 de euro pentru a face aceste caiete de sarcini, de circa 30 de pagini fiecare. La zece companii pentru care scriu caiete de sarcini, înseamnă 1.000 de euro de pagină.

Autor: Adelina Mihai, ZF