Studiu despre cum cei care ajung în top devin singuratici, afectând relaţiile de la locul de muncă

Puterea este râvnită, căutată şi puţini renunţă la ea când o găsesc. De la regnul animal la toate societăţile umane, puterea este moneda succesului. Natura puterii şi efectele ei psihologice le lasă adesea celor care o deţin senzaţia de singurătate după ce au urcat pe ultimele trepte ale scării ierarhiei, scriu Ena Inesi, profesor la Şcoala de Afaceri din Londra, şi Adam Galinsky, profesor la Northwestern University, într-un articol publicat de The Wall Street Journal. Autorii au imaginat o listă cu cinci moduri în care puterea poate influenţa negativ anu­mite procese psihologice care în mod normal hrănesc relaţiile de apropiere ajutând la formarea unor relaţii sănătoase.

Puterea alterează încrederea în generozitatea altora

Când cineva face o faptă bună pentru altcineva, beneficiarul caută automat o explicaţie pentru acel comportament: de ce atât efort pentru a mă ajuta? Ce-i motivează să facă aceasta?

Adesea, acest proces este atât de rapid şi de automat, că nici măcar nu realizăm că el există, dar, în pofida subtilităţii lui, procesul are consecinţe dramatice pentru modul în care se dezvoltă relaţia şi pentru cât de apropiaţi şi legaţi de alţii rămânem.

De obicei, presupunerile noastre legate de motivul pentru care alţi oameni fac ceva bun pentru noi se reflectă mult asupra celui care dăruieşte. Adesea ne gândim: "Se întâmplă pentru că persoana ne place cu adevărat şi-i pasă de noi, deoarece este o persoană binevoitoare şi de încredere".

Astfel, îi vedem adesea pe alţii prin lentila binefacerii. Cu toate acestea, puterea cuiva reprezintă o explicaţie alternativă puternică pentru ceea ce pare a fi generozitatea celui­lalt.

Cei care au pu­terea ştiu că este foarte probabil ca ei să fie ţinta oportu­niştilor, care folosesc cuvinte drăguţe şi acte aparent altruiste nu din altruism, ci pentru interesele lor egoiste. Această alternativă este mai frec­ventă la cei care deţin puterea şi-i face să devină mai suspicioşi pe cei care fac acte generoase.

Această percepţie trunchiată a intenţiilor altora poate fi eficientă - cine ar vrea să dezvolte o relaţie cu un linguşitor egoist? -, dar cei aflaţi la putere aplică adesea exagerat acest principiu şi devin mai suspicioşi legat de orice fel de act îi este oferit, indiferent de sursa acestuia.

Autorii articolului au realizat un studiu în care le-au cerut oamenilor să-şi amintească cea mai recentă favoare pe care au primit-o şi de la cine au primit-o.

Mulţi au vorbit despre favoruri venite din partea familiei sau prietenilor, precum un drum la aeroport sau îngrijirea copilului. Apoi, subiecţilor le-au fost atribuite aleatoriu sarcini care i-ar face să se simtă puternici şi exerciţii neutre.

Când li s-a cerut să se gândească din nou la favorul descris anterior şi care ar putea fi motivaţia acestuia, cercetătorii ai descoperit că sentimenntul de puternic a alterat dramatic reacţia la favor. Atunci când sunt făcuţi să se simtă puternici, oamenii tind să perceapă favorul ca având motivaţii egoiste.

Puterea afectează răspunsurile la actele binevoitoare ale celorlalţi

Unul dintre cele mai elementare şi esenţiale răspunsuri la generozitatea altora este reciprocitate prin propriile gesturi generoase.

Reciprocitatea, principiul social care cere ca oamenii să se poarte cu ceilalţi aşa cum ceilalţi se poartă cu ei, a fost identificat ca un element-cheie al unei relaţii, deoarece creează echilibru şi coeziune. Cu toate acestea, sunt înapoiate favoruri desprte care credem că au fost făcute în beneficiul nostru şi nu pentru interesele ulterioare ale celui care oferă.

De exemplu, dacă la muncă un coleg rămâne peste program pentru a ne ajuta într-un proiect comun im­portant pentru propriul succes, ne vom simţi mai puţin obligaţi să returnăm favorul decât atunci când colegul stă până târziu pentru a ne ajuta la un proiect din care n-are niciun interes.

Cei care deţin puterea tind să creadă că fapta bună se datorează unor motive egoiste. Astfel, se poate întrevedea cum cei puternici devin arhitecţii propriei singurătăţi.

De exemplu, dacă un coleg stă peste program pentru a te ajuta la un proiect cu care nu are vreo legătură, chiar dacă motivaţia acestei persoane este complet altruistă, poziţia ierarhică în cadrul organizaţiei îţi afectează reacţia.

Dacă persoana este subordonată, probabilitatea de a-i înapoia favorul este mai redusă decât atunci când sunteţi la acelaşi nivel ierarhic. Lipsa de reciprocitate înseamnă că dacă respectiva persoană se va afla mai târziu într-o situaţie similară cu a ta, probabil n-o vei ajuta. De ce? Din cauza atributelor cinice pe care puterea le inspiră.

Puterea pe care o ai asupra subor­do­natului te face adesea să crezi că persoana a fost impulsionată de motive egoiste şi nu-i vei returna favorul. Din lipsă de reciprocitate, între tine şi colegii subordonaţi va exista întotdeauna o distanţă.

Puterea reduce încrederea

Încrederea este motorul relaţiilor sociale eficiente. Când avem încredere în cineva, avem credinţa că persoana respectivă va acţiona pentru binele nostru chiar şi atunci când nu suntem prezenţi.

La muncă, încrederea poate fi foarte benefică nu doar pentru că te simţi mai bine lucrând alături de oameni de încredere, ci şi pentru că această companie economiseşte timp şi efort.

De exemplu, dacă ai încredere că per­soa­nele alături de care lucrezi nu acţionează în dezavantajul tău, nu va trebui să încerci obsesiv să monitorizezi ce le comunică celorlalţi. Încrederea nu este însă un lucru dat.

Prin schimbul reciproc de vul­nerabilităţi, con­fesiuni sau favoruri se construieşte o relaţie cimentată tot mai solid cu încredere.

Puterea pune o piedică procesului creând motive pentru care nu ai avea încredere în faptele bune ale celorlalţi.

Cei aflaţi la putere creează însuşiri cinice pentru faptele generoase ale altora şi nu pot răspunde prin acţiuni care le înfăţişează propriile vulnerabilităţi, ceea ce anihilează şansa formării unei relaţii bazate pe încredere.

Puterea reduce devotamentul

Puterea nu subminează doar relaţiile de la locul de muncă, ci şi pe cele personale. Cercetărorii le-au cerut mai multor persoane căsătorite să se gândească la o favoare specifică făcută pentru ei de partenerul de viaţă şi apoi să evalueze cât de devotaţi sunt relaţiei.

La finalul studiului, fiecare participant căsătorit a indicat cine câştigă mai mult. Literatura de specialitate citează venitul, banii, ca fiind o sursă de putere atât în afara căsătoriilor, cât şi în cadrul acestora.

Studiul a demonstrat că persoanele care aduc mai multe venituri în casă se simt mai puternice decât cei care câştigă la fel ca partenerul sau mai puţin.

Studiul arată, de asemenea, că persoana care câştigă mai mult este mai suspicioasă referitor la motivul pentru care partenerul i-a făcut un favor. Aceste atribute cinice fac ca persoanele care se simt puternice să fie mai puţin legate de relaţie.

Puterea subminează relaţiile din chiar momentul în care acestea au cel mai mare po­tenţial de dezvoltare

Cerce­tătorii i-au întrebat pe par­ti­cipanţi despre un coleg sau subordonat care le-a făcut un favor sau doar ceea ce li s-a cerut.

S-a demonstrat astfel că participanţii au avut mai puţină încredere în subordonaţi decât în cei de pe acelaşi nivel ierarhic doar după ce le-a fost oferit un favor, dar nu după ce au primit rezultatul muncii cerute.

Re­zul­tatele arată că persoanele care deţin puterea nu sunt sus­picioase întotdeauna cu colegii. Din mo­mentul în care cineva încearcă să se apropie printr-un act generos şi nesolicitat intervine pu­terea.

În faptele bune, cei care se simt puternici văd egoism, refuză reciprocitatea, sufocă încre­de­rea şi, în cele din urmă, se simt mai puţin de­vo­taţi. Aceste procese psihologice şi sociale fac ca aceia care deţin puterea să se simtă tot mai sin­guri.

Care ar putea fi soluţia

Multe din aceste procese psihologice sunt in­conştiente şi pot fi dificil de stăpânit, con­tinuă autorii studiului. Însă un pas important în rezolvarea problemei este să încerci să conştien­tizezi mai bine ce roluri îţi asumi în viaţă şi starea pe care ţi-o induce fiecare.

În loc de a trage instinctiv, inconştient, concluzii cinice, retrage-te şi încearcă să analizezi de unde vine cu adevărat genero­zitatea. Caută modele în comportamentul per­soa­nei respective: este generoasă în general sau ajută doar când are nevoie de ceva?

Conştientizând situaţia, indivizii capătă o capacitate mai mare de a face diferenţa între ge­ne­rozitate şi linguşire. Trebuie subliniat şi că favo­rurile egoiste nu sunt neapărat în de­fa­voarea ta. Astfel, nu strică să mulţumeşti şi să arăţi că apreciezi gestul, ceea ce va îmbunătăţi legăturile de la locul de muncă.

O altă soluţie ar fi încercarea de a reprima sentimentul de putere în funcţie de context atunci când puterea este irelevantă.

De exemplu, o conferinţă tele­fonică cu un subordonat, caz în care puterea contează, ar putea afecta comporta­mentul şefului faţă de copiii săi după încheierea convorbirii. Un truc este ca persoana să facă o pauză în care să se gândească la o amintire cu copiii sau soţul.

Autor: Ziarul Financiar, ZF