Grădiniţă privată sau de stat? Ce criterii iau în considerare părinţii manageri

Proximitatea, pregătirea profesională a cadrelor didactice, condiţiile de igienă şi activităţile extraşcolare rămân cele mai importante criterii de selecţie pe care se bazează părinţii atunci când aleg o grădiniţă la care să-şi înscrie copiii. În grădiniţele de stat şi private învaţă anual peste 670.000 de copii, iar numărul celor înscrişi a crescut tot mai mult în ultimul dece­niu, pe când capacitatea instituţiilor de învă­ţământ preşcolar de stat a rămas în multe localităţi aceeaşi. În ultimii ani, sistemul de învăţământ privat a câştigat teren în defavoarea celui de stat, mai ales în sistemul preşcolar. Fie că sunt atraşi de media de vârstă mai redusă a profesorilor, de numărul mare al ac­tivităţilor extraşcolare sau de atenţia sporită acor­da­tă îngrijirii spaţiului în care copiii îşi desfăsoară acti­vitatea, grădiniţele private sunt văzute de mulţi ca fiind superioare celor de stat, în care clasele sunt supra­dimensionate, profesorii sunt demotivaţi, iar aspectul unităţilor este învechit.

"Iniţial, am încercat să o duc pe Sofia la o gră­di­niţă de stat, dar m-am lovit de clase cu foarte mulţi copii, în care locurile sunt limitate, dar şi de personal re­dus şi îmbătrânit.

În cazul în care ai noroc să găseşti un loc într-o astfel de grădiniţă, de cele mai multe ori ta­câmurile şi vesela sunt vechi, jucăriile la fel, iar igie­na lasă de dorit", spune Ionuţ Ruse, părintele unui copil de aproape 3 ani, care este proprietarul unui res­taurant din Bragadiru.

El şi-a înscris copilul la o grădiniţă privată, unde plăteşte 250 de euro pe lună.

Atenţia cu care părinţii iau una dintre cele mai im­por­tante decizii cu privire la viitorul copiilor lor este se­sizată şi de către directorii de grădiniţe private.

Aceştia spun că acreditarea, numărul maxim de copii dintr-o clasă sau calitatea preparării meselor sunt prin­tre criteriile principale pe care părinţii le vizează atunci când aleg o grădiniţă.

"Primele întrebări pe care le pun părinţii sunt lega­te de acreditarea şcolii, de curicula şcolară şi de mo­dul în care se adaptează aceasta nevoilor copilului lor.

Se uită la facilităţi, vor să ştie mai multe despre pro­fesori, despre mărimea grupelor de elevi şi despre ca­li­ficările cadrelor didactice.

De asemenea, auto­bu­ze­le şcolare, mesele şi uniformele sunt şi ele subiecte dis­cutate de multe ori atunci când părinţii decid să îşi în­scrie copiii la grădiniţă", au afirmat reprezentanţii Şcolii Americane Internaţionale din Bucureşti, una dintre cele mai scumpe instituţii de învăţământ privat locale, preţul şcolarizării pentru un an putând ajunge la aproape 20.000 de euro.

Grădiniţă de stat vs. grădiniţă privată. Cum alegi?

În timp ce sistemul de învăţământ privat uni­ver­si­tar nu poate acoperi deficienţele de competenţe cu care absolvenţii ies pe piaţa muncii la fel cum reuşesc fa­cultăţile de stat, în ceea ce priveşte ciclul preşcolar lu­crurile stau altfel.

Cu toate că numărul grădiniţelor pri­vate acreditate a crescut în ultimii ani, iar părinţii nu se orientează de la bun început spre sistemul pri­vat, ei admit că unul dintre punctele slabe ale sis­temului public este calitatea ser­viciilor.

Când sălile de clasă arată ca în urmă cu 20 de ani, ju­căriile cu care cei mici se joacă au rămas de pe vremea generaţiilor mai vechi sau când îngri­ji­to­rul plă­tit cu un sa­la­riu prea mic pentru mun­ca depusă nu mai vine la serviciu cu plă­cere, este nor­mal ca părinţii să se orien­teze către un sis­tem în care copiii sunt su­pra­vegheaţi perma­nent şi în care se simt "ca acasă".

"Nu am pretenţii ieşite din comun, nu mă aş­teptam ca la stat cea mică să fie supra­ve­gheată video sau să beneficieze de spaţii separate de odihnă sau joa­că, cu toate că în grădiniţele private asta ţi se oferă, dar copilul meu merită mult mai mult decât tacâmuri vechi şi educatori care nu mai găsesc satisfacţie în a pre­da", a mai spus Ionuţ Ruse.

În ceea ce priveşte pregătirea profesională a ca­drelor didactice, majoritatea părinţilor şi a directorilor de grădiniţe private susţin că profesorii care mai rămân în sistemul public de învăţământ ajung să fie demotivaţi de salariile mici pe care le pri­mesc şi de mediul de lucru mult prea so­licitant.

Astfel, în prezent, există o distincţie clară între me­dia de vârstă a cadrelor didac­tice din grădiniţele private şi ce­le de stat, observându-se o pondere tot mai mare a pro­fe­sorilor tineri care aleg să plece din sistemul public.

"De cele mai multe ori, profesorii care aleg să părăsească sistemul naţional de învăţământ nu se mai simt motivaţi şi îşi doresc să ajungă în sistemul privat datorită posibilităţii mai mari de a se dezvolta profesional şi de a-şi practica meseria într-o instituţie care investeşte în educaţie.

De asemenea, beneficiile financiare şi oportunităţile ca formarea internaţională şi promovarea profesională sunt unele dintre avantajele care îi fac pe profesori să îşi îndrepte atenţia către mediul privat", au explicat reprezentanţii Şcolii Americane.

Cu toate că există multe motive pentru care părinţii ar putea fi tentaţi să îşi înscrie copiii la grădiniţe private, unii dintre aceştia susţin că trebuie luate în calcul şi anumite dezavantaje pe care sectorul privat le prezintă.

"Într-o primă fază, mi-am dorit să o dau pe cea mică la o grădiniţă de stat, dar distanţa foarte mare de casă m-a împiedicat să fac acest lucru.

Cum are doar doi ani şi jumătate am considerat că o grădiniţă privată care se află la 200 de metri de casă ar fi o alegere mult mai bună din acest punct de vedere.

Însă ceea ce nu îmi place la mediul privat este refuzul cadrelor didactice de a relaţiona cu părinţii", a spus Adriana, mama unui copil de doi ani şi jumătate şi care este manager într-un laborator de analize.

De asemenea, ea este de părere că adesea profesorii de la privat sunt tentaţi să le spună părinţilor numai lucrurile bune pe care cei mici le fac, fără a scoate în evidenţă greşelile sau competenţele ce necesită îmbunătăţiri.

"Atunci când ajung acasă cei mici nu prea povestesc ce au făcut la grădiniţă, iar profesorii nu îţi spun niciodată că cel mic a făcut ceva greşit.

Întotdeauna copilul tău e cel mai frumos, cel mai bun, nimic nu este în neregulă, bine, probabil şi pentru a justifica banii pe care îi dai în fiecare lună", a explicat ea, care plăteşte câte 330 de euro pe lună pentru şcolarizarea copilului într-o grădiniţă privată.

În prezent există 206 unităţi preuniversitare private de învăţământ doar în Capitală, unde numai în anul şcolar 2011-2012 au fost înscrişi circa 5.740 de copii.

Violeta Daria, purtător de cuvânt al ARACIP (Agenţia România pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar) spune că viitorul grădiniţelor private nu este pus în pericol de sistemul privat, ba chiar el poate fi îmbunătăţit de acesta.

"Cele două tipuri de grădiniţe vor coexista, la fel ca şi până acum. Nu există indicii care să ne conducă spre ideea că s-ar schimba ceva din acest punct de vedere.

În altă ordine de idei, grădiniţele particulare funcţionează deja într-un mediu concurenţial şi ţin cont din ce în ce mai mult de solicitările beneficiarilor.

Acest lucru ar putea să aibă influenţă şi asupra gradiniţelor de stat", a spus Violeta Daria. În anul şcolar 2011-2012, în grădiniţele private din Bcuureşti au fost înscrişi aproximativ 5.740 de copii.

Peste 670.000 de copii învaţă în prezent în grădiniţele de stat şi private, numărul acestora fiind cu câteva zeci de mii mai mare decât în urmă cu 10 ani.

Autor: Corina Mirea, ZF