Work-life balance în lumea corporatistă - un mit?

"Staţi peste program de ochii şefului?" - subiectul abordat săptămâna trecută în ZF a generat foarte multe reacţii în rândul angajaţilor, aducând din nou în atenţie o problemă a lumii corporatiste: echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională. Deşi şefii departamentelor de resurse umane din multinaţionale spun că au implementat tot felul de programe pentru a-şi ajuta angajaţii să refacă acest echilibru, rare sunt cazurile în care angajaţii sunt cu adevărat mulţumiţi. Specialiştii spun însă că cei care fac parte din lumea corporatistă au început să-şi dea seama de faptul că viaţa nu înseamnă doar 12- 14 ore de muncă pe zi şi încearcă să-şi organizeze timpul în aşa fel încât să îşi termine sarcinile în cele opt ore de lucru.

"De când au venit multinaţionalele în România se munceşte mult, iar oamenii încep să-şi dea seama de acest lucru. Sunt tot mai mulţi corporatişti care aleargă prin parcuri, care participă la competiţii sportive, la maratoane sau la concursuri de biciclete.

Unii fac o ale­gere conştientă, s-au obişnuit cu ideea că muncesc toată ziua, duc viaţă «de tunel» iarna - când vin pe întuneric şi pleacă pe întuneric- s-a ajuns chiar să se facă glume pe seama lor", a spus Octavian Pantiş, managing director al firmei de training TMI.

El spune că nu este un obiectiv în sine ca aceştia să stea peste program, însă în ultima vreme aceştia vor să ştie de ce trebuie să facă acest lucru. Deşi legislaţia este clară în ceea ce priveşte munca suplimentară, care trebuie plătită dacă ambele părţi - angajatorul şi anga­jatul - sunt de acord ca aceasta să se efec­tueze, de regulă orele suplimentare pe care le fac corporatiştii nu se fac la cererea şefilor.

"Pe de o parte, este posibil ca unii oameni să fie incapabili să îşi termine sarcinile în timpul solicitat şi de aceea să fie nevoiţi să stea peste program. Pe de altă parte, sindicatele au o mai mare pu­tere în zona de stat decât în cea privată.

Până când nu vor exista sindicate puternice în multinaţionale, situaţia nu se va rezolva. Fără o formă de organi­zare, nu se vor obţine niciodată drep­turi", a spus sociologul Alfred Bulai.

Cu toate acestea, venirea investitorilor străini în România a schimbat complet unele principii în societate, iar acest lucru a generat nevoia de dezvoltare a unor businessuri precum grădiniţele private, unde copiii pot fi lăsaţi de dimi­neaţă până seara, cât timp părinţii sunt la muncă. "În 1993, când eram la Oradea şi s-a deschis o fabrică Coca-Cola, a fost o schimbare de paradigmă.

Până atunci, în cele mai multe locuri din Oradea se muncea de la 7 la 15 sau de la 7:30 la 15:30, în domeniul industrial şi la stat. Când a venit Coca-Cola cu program de la 9 la 5, toţi şi-au dat seama că acest lucru înseamnă că trebuie să stea toată ziua la lucru", a mai spus Pantiş.

Schimbarea acestei situaţii nu poate veni decât din partea angajaţilor, care trebuie să îşi "educe" şefii să le respecte programul legal de lucru şi să încerce să îşi îndeplinească sarcinile de lucru în cele opt ore în care stau la serviciu.

Ce au răspuns cititorii ZF la topicul de săptămâna trecută

"Staţi peste program de ochii şefului?"

Mihaela

Mai sunt situaţiile când angajaţilor li se atrage atenţia că întârzie la program (10-15- 30 min), dar nu sunt apreciaţi pentru faptul că îşi tocesc coatele la birouri până noaptea târziu. Nu cred în eficienţa în task-uri efectuate după o anumită oră (târzie din seară, când eşti deja obosit şi nu mai dai randament). Cu toate acestea, sunt companii unde angajaţii muncesc de 2-3 ori mai mult decât media normală pentru colegi de-ai lor din alte ţări. Motivele sunt multiple: echipe mult prea mici pentru volumul de muncă, dorinţa managerilor de a se mândri cu rezultate formidabile realizate de o echipă mică, dorinţa de a reduce costuri... Cred în oamenii care îşi cunosc bine potenţialul, dar şi limitele, care au puterea să îşi impună un punct de vedere în faţa managerului, care ştiu cât pot "să ducă", ştiu să îşi dozeze eforturile şi energia (pe principiul - atât am reuşit pentru azi, atât fac mâine - asta e media la care pot să lucrez, nu mai iau task-uri în plus doar pentru a părea viteaz.

Gabriel

În sistemul bancar este o practică să stai peste program chiar dacă îţi termini sarcinile la timp. Doar de ochii şefului şi ai colegilor care te pun într-o lumină nefavorabilă, este o ipocrizie.

Oricum nu mai poţi da randament după 10 ore de muncă. Unii colegi pur şi simplu nu fac aproape nimic în timpul zilei, iar la sfârşit de program intră în panică de timp şi stau peste program doar ca să vadă şeful că "uite ce mult munceşte ăla, tu pleci mai devreme".

Liviu

În mai am lucrat 12 ore în fiecare zi. Şi nu de frica şefului, ci pentru că altfel nu aş fi făcut faţă volumului de muncă. Cred că în multinaţionalele listate la bursă targetul de profit este complet neadaptat realităţilor economice din România. Pur şi simplu trebuie să munceşti peste program pentru a fi la fel de eficient ca un angajat din Cehia, Austria, Germania.

Laura N., asistent manager într-o companie mică

Se observă această tendinţă de a se renunţa foarte mult la timpul liber în favoarea serviciului (şi asta în nici un caz în mod voit). Egoismul şi lăcomia de care dau dovadă marile companii fac ca la ora actuală un om să renunţe şi la intimitatea sa, şi la pasiunile sale şi la iubită, familie, prieteni, cunoştinţe doar pentru a avea "un loc mai bun" în companie şi a câştiga cât de cât mai bine. Trebuie să recunoaştem: nu poţi fi şi manager important la o companie şi să ai şi timp berechet pentru familie...

Eu chiar am un văr care lucrează la o multinaţională, are o funcţie destul de mare şi care păţeşte următorul lucru: programul lui e exact ca cel men­ţionat în articol, adică de la 9 la 17; în aceste ore are timp să-şi îndepli­nească toate sarcinile şi să răspundă la toate mailurile sau solicitările din acea zi. Menţionez că este primul care pleacă puţin după ora 17 şi toţi ceilalţi colegi îl aclamă şi îl văd ca pe salvatorul lor, deoarece "lui nu îi e frică de şefu" şi pot şi ei la scurt timp să plece acasă. Mi-a povestit odată că datorită faptului că îşi termină sarcinile la timp se mai întâmplă ca la ora 16:45 să vină superiorul său şi să-l convoace la o şedinţă "în folosul companiei". În concluzia trasă de mine suntem sufocaţi de ideea de a renunţa la noi înşine doar pentru a demonstra că suntem făcuţi pentru jobul la care activăm.

Bogdan

Managementul din România este cu mult în urma celui vestic, din multe puncte de vedere. Avem multe de recuperat când vine vorba de a trata un angajat cu respect sau a planifica activităţi zilnice sau săptămânale. De aceea, în continuare toţi managerii la ora actuală vor angaja oameni mai slabi ca ei, de frică să nu-şi piardă locul, pe care ulterior îi mustră asupra programului şi a rezultatelor slabe. Totodată, ei nu sunt conştienţi că rezultatele bune vin dacă ai angajaţi buni.

Nicu

Excelent articol şi extrem de real. Păi un om oboseşte să doarmă mai mult de 8 ore şi spune că poate munci 10? Doar ipocrizie, cei care stau peste program sunt oameni sau obligaţi sau ipocriţi sau incapabili ( adică nu îşi pot aduna gândurile să se concentreze pe ce au de făcut).

B.

Ceea ce se întâmplă în Belgia, în exemplul pe care îl daţi, nu este datorat dorinţei de a face economii de energie, ci pentru a fi siguri că acei angajaţi pleacă acasă - riscul pentru companie fiind ca autorităţile (Fiscul, Protecţia Muncii) să vină în control inopinat şi să dea amenzi pentru că există angajaţi prezenţi la birou peste program fără ca orele suplimentare să fie raportate şi plătite suplimentar.

Autor: Adelina Mihai, ZF

Ultimele articole

»
»